Petale sângerii de flori,
Covor îmi sunt în față.
Copaci goi și grei de frig,
Cu gerul se dezmață.
Nori de piatră plâng
Și vânturi suflă crengi.
Privirea-mi în pământ,
Pași-mi sunt de melci.
Un negru trandafir în mână
Ș-o lacrimă pe-obraz,
Alei întinse, triste;
Sunt gol, fără extaz...
O criptă mă așteaptă
Și s-o sărut ea vrea.
Cu flori împodobită,
De mult plâng lângă ea.
Pustiu e-n lume-acum
Și trist și negru, gri.
Nu-s zumzete de-albine,
Nici râsuri de copii.
Aleea ștearsă-i de petale
Căci vremea le-a distrus.
Un om nu e nimic în lume,
Un om e un intrus.
