Privește sus la vechea lună!
Și nu uita s-o scuipi în față,
Iar soarele-n pământ să-l duci,
Sub nori de lut aduși la viață.
Privește-n locul cel bătrân!
În care morții dorm de veacuri
Și nu uita să dormi în vise,
Lăsând în urmă oameni, sfaturi.
Privește clar în ochii mei!
Și nu ascunde sumbru vorbe,
Ci minte-mă cum poți mai bine,
Cu false gânduri, negre slove.
Privește-mă și mă întreabă!
Despre locurile ce-am văzut,
Despre oameni, despre lume
Și nu uita cât am zăcut.
Privește cu urechea ta!
Spre clopotul ce morții cheamă,
Iar minte-te că nu-l auzi
Cand lumea toată se destramă.
Iar nu uita să te privești!
În scrisul tău și-a ta mâhnire,
În care marile mistere mor
Și viața-ți doarme în neștire.
