Doar iubesc

Iubesc ce văd și cred în viață,
Iubesc asemeni ochii tăi,
Sătul de-atâta depărtare
'Ți-aduc cântari din munți și văi.

Colind crevastele aievea
Și caut mult iubirea ta,
Perla lacrimilor tale,
Sărutul tău în viața mea.

Zăresc catargul ce te-aduce,
Grațios în portul meu
Și inima îmi zbate pieptul.
Și-ți văd părul ca de zeu.

Te văd și doar puțin te-ating,
Pitită-mi stai căci sunt finit,
Sfios ca un copil plăpâd
Și te iubesc nemărginit.

Un poet si muza lui

Eu care fac mereu să-ți fie bine,
Cad în gropi sătule de amor,
Săpate cu ură de la tine.
Eu tot te vreau de-aș ști că mor.
Să mor cu ochii larg deschiși,
Să-ți văd privirea-nlăcrimată
Căci tu mă vrei acum,
Dar moartea nu mai iartă.
Sufletul din trup nu pleacă,
Vrea în lume el să stea,
Lacrimile să-ți culeagă
Sărutări de ceața eu să-ți fur
Și să visezi cum te iubesc.
Ai vrea să dormi în patul sur,
Până la întâlnirea morții,
Când eu la cimitir voi sta,
Plutind sfios în fața porții
Și trandafiri de foc să-ți dau,
Sufletul să-l contopesc
Cu puritatea ta divină.
Scântei  privesc plopii pe cer
Dansând poezii eu să-ți șoptesc.
Brusc un negru mă cuprinde,
Deschid doi ochi și te privesc,
În depărtări săruți o gură
Pe care doar tu o mai cunoști
Și-mi crapa inima în piept...
Viața e precum o mură
Neagră dar dulce
Și plină ochi de proști.
Umilit de ei, în umbra nucului,
Stă culcat pe iarba udă,
Un poet gândind la muza lui...

Actoria fericirii

Privescvesc la lună și la stele
Și urâtul îl ascund,
Departe sub un zâmbet vag,
Sinistru, negru și plăcut.

Sub actoria fericirii,
Un suflet plânge melancolic,
Călcat pe aripi de durere,
Lăsat să moară-n întuneric.

Nu vrei să vezi ce simt acum
Și râzi cu poftă de păcate,
Privesc spre tine și îngân,
Amar, un plâns urmat de șoapte.

Cavoul iubirii

Muții urlă în pustie,
Orbii luna o privesc,
Surzii muzica-ți ascultă,
Eu prin versuri te iubesc.

Trandafiri, de morți purtați,
Se usucă pe morminte,
Neagra marmură-i ascunde,
Ca și de un foc fierbinte.

Recea inimă albastra,
Vrea-mpreună noi să fim,
Un etern în întuneric
Prin morminte să murim.

Să veghem prin rai și iad
Și pe băncile din piatră,
Cu raceală noi să stăm,
Congelați în amintiri de vată.

Noi alegem viața

Să încălzim răceala acum,

Atâta timp cât este vară

Și să iubim tot ce avem,

Să nu lăsăm viața să piară.

Căci vremuri grele vor veni

Și mulți atunci vor plange.

O viață au avut și ei,

Dar au înecat-o-n sânge.

O, vai tunete și groază,

Urlete de disperare!

Copiii vor urla atunci.

Fără părinți, copilul moare.

Moare crud în sfera lui

Și inima e devorată.

O șansă a avut atunci,

O șansă care-a fost ratată.

Să iubească o comoră,

Ce pe drum avea să-l pună

Viața să o cârmuiască,

Pe copilul fară vină.

Așa acum el încălzește

Recele, ce-n suflet simte

Și iubește tot ce are,

Prețuind totul cu minte.

Să fim așa toți împreună,

Să nu avem viața amară

Să încălzim răceala acum

Atâta timp cât este vară.