Coloane sumbre de cuvinte
Înmoaie lacrimi pe obraz,
În aval spre barba ninsă,
Anii trec făr de răgaz.
E cerneala tot mai nagră,
Tot mai greu îmi amintesc
De-un final ce mă așteaptă,
Ruptura sfatului frățesc.
Pe căi de piatră funerară,
Ne alungăm pașii spre porturi.
E scump să-ți amintești trecutul
Plin de oameni și de locuri.
Ce te mistuiești tu viață?
Unde-i graba asta mare?
Timpule rămâi în urmă,
Nu-mi lua anii din zare!
Două lacuri zac uscate,
În străfundul unei văi.
Tic! E timpul care trece
Tac! Subjugat ca de călăi.
