Sub mormane de zăpezi

Viața îmi alege moartea,

Făurind un foc celest,

Visul îmi deschide cartea,

Clopotele clopotesc.

Geamurile casei sumbre,

Tremură de-nfricoșare.

Voci din mări s-aud cam surde,

Ah, teroare! Ah, teroare!

Munții frica și-o ascund,

Sub mormane de zăpezi.

Deavolii rău mă pătrund,

Mă devoră când pictez.

Și pictez cu versuri simple,

Lemnele cele de brad,

Rupte, putrede ș-aprinse.

Pe pamant oamenii ard.

Alb și negru e în jur,

Totul fum și agonie.

Sunt un om cam rău și dur

Moartea-mi ține companie.

Lebedele negre tac,

Încurcate între salcii,

Vântul poartă flori de mac,

Ascunzându-le în trestii.

Toul e așa abstract,

Frica limpezește gheața.

Ochii nu mai fac contact,

Moartea îmi alege viața.

Mica fată-n pijamale

Monoton cad adormit,

Într-un vis în patul meu,

O visez parcă-i un zeu,

Dintr-o carte ce-am citit.

Bucle negre-i cad sfios,

Peste umerii cei blânzi.

Mă privesc ochii cei calzi,

Ridicându-mă de jos.

Mâinile i le sărut,

Mă cuprinde un fior.

De la fluturi parcă zbor,

Buzele i le sărut.

Palmele împreunăm,

Flori albastre cad din cer.

Caldă-i inima în ger,

Noptile ne-mbrățișăm.

Mica fată-n pijamale,

O visez necontenit,

O iubesc la infinit,

Căci lumină mi-e în cale.

Lacătul și coasa

Lacăt de iubire sfântă,

Mă îneacă în pădure.

File, cărți și amintiri,

Le citesc prin gânduri sure.

Miere și flori de alun,

Spânzură pe negrul cer.

Câinii sfâșie un leagăn.

Eu încremenesc în ger.

Slove din antichitate

Pe perete putrezesc,

Dragoste, eternitate,

Pentru suflet folosesc.

Clape grave de pian

Plâng în hohote de lacrimi.

Sange curge printre ele,

Muzica-i plină de patimi.

Suflete pereche văd,

Căutând să fie unul.

Se iubesc, dar la târziu

Coasa le desparte firul.

Zeciuiala morților

Alai de gânduri mă-nconjoară,
Ca planetele un soare.
Firi de lacrimi mă doboară
Ochii-mi sunt scăldați în boare.

Foc de plumb și fum albastru,
Mucegaiul le cuprinde.
Răgete de cerb sihastru,
Scuipă flame și cuvinte.

Mă reflect în lacuri negre,
Mii de morți stau și privesc.
Eu le spun să strângă perle,
Moartea ca să mi-o plătesc.

Tină sumbră din morminte
Picură arzând în cale,
Zdrențele mele veșminte.
Sângele-mi curge la vale.

Nucii clatină din fiere,
Putredele crengi ascunse.
Ultima speranță piere,
Plânsetele-mi sunt intruse.

Statui oarbe

În timpan aud venind,
Tropote de valuri crude.
Sufletul vor să-mi străpungă,
Strigătele-mi sunt prea surde.

Viața-mi curge în priviri
Și miraje-ntunecate,
Mă înlănțuie cu negru,
Chinuit să fiu de soarte.

Ceruri stinse mi s-arată
Și sirene-mi cântă moartea.
Răgeteul de lup din dealuri,
Dictând îmi notează cartea

Statui oarbe mă-nconjoară,
În apusul lunii crunte.
Apa rece și murdară
Curge-n șanțuri de pe frunte.

Lumi de sticlă mor în ceață
Și cu ele eu acum.
Codrii goi sunt de verdeață,
Norii cerului sunt scrum.

Fată veselă

Fața-ți albă de cleștar

Stă și doarme pe Pământ.

Dumnezeu te ia la El,

Sufletu-ți doar un cuvânt.

Ramas bun prieten drag!

O, fată veselă și dragă

Cu zâmbetul de vară verde

Și ochi pierduți în lumea vagă.

Ne lași pe noi și pleci în rai,

Lași acas' prieteni mulți.

Nu te-om uita copilo dragă,

Căci știu că tu n-o să ne uiți.

Trandafiri din lacrimi reci,

Ne cad din tulburații ochi.

Un suflet scump de-aici s-a dus,

Lăsându-ne pe noi toți orbi.

Furtună

Furtuni de gânduri mă străbat
Și mintea mi-o arunc în mare,
Timpul plânge și mă zbat,
Să ajung  la crudul soare.

Visele, catarge negre sunt,
Înecate-n mări de moarte,
Jelite cu amar de vânt,
Pierdute-n adânc departe.

Fruntea-ncruntat-adună,
Amintiri din corp străin.
Strigăte de suflet sună,
Răgete de demoni vin.

Alungat sunt în deșert
Și căzut în marea morții.
Inima-mi bate alert,
Destinul trage sorții.