Madona din Mordor

Unghii vișinii de sânge,

Clătinate rar în vânt,

Spintecă aerul rece.

Tunete vin ca un gând.

Urme negre de crăiasă

Lasă pe alei uitate.

Buze stinse se revarsă

Pe obraji în plină noapte.

Micii ei gorgoni sălbatici

Pe gene-i picură pierduți,

Ochii sumbrii diabolici

Îi ascunde ca în munți.

Tac topoarele-ascuțite,

Când madona le grăiește,

Vorbe moarte ațipite

Dintre buze ea trăznește.

Moartea este sluga ei

În deșerul muritor,

Toarce părul de la zei,

În palatul din Mordor.

Umbre vânturi

Al meu nuc din via curte,

Moare-ncet brăzdat de toamnă.

Zile trec și plâge frunze,

Viața-i trece vrând să doarmă.

Urmele bunicii pier

Și iarba le-nghite în timp,

Norii cântă ploi din cer,

Ochii înspre veac îi plimb.

Umbrele vor călări,

Spatele vremii-apusene.

Viața-ascunsă-n bălării

Poate-nchide-a ei gene.

Luna roșie de seară

Măr întreg, apoi mușcat,

Peste capul nostru dară

Adu vânt rece și-uscat.

Bruma de argint concav

Cadă pste tot ce e jur,

Peste nucul meu bolnav,

Peste lemnul ros și sur.

Peste pașii  de bătrân,

Ce-au pierit într-o neștire,

Peste bunul meu stăpân,

Peste buna nemurire.

Neagră damă

Legi de piatră funerară
Stau lipite pe mormânt.
Morţii martori se separă,
Viaţa trece pe Pământ.

Corbi de ceaţă se ivesc
Prin castanii de alamă,
Negre pene prăbuşesc
Făurind o neagră damă.

Trup de pene ascuţite,
Ochi de deavol gălbenii,
Părul flacără fierbinte,
Zâmbet, miere de copii.

În palatul de morminte,
O, zeiţa morţii vii,
Glasul tău fără cuvinte,
Urlă mut între stafii.

Terestră lună

Terestru cer în ochii ei
Enigmatic se acunde.

Insomnii cu fluturi grei,
Umbra neagă mă pătrunde.
Buclele de deavol scump
Emană un miros de miere,
Scuturând gene pe câmp
Capul ei, lună de stele.