Stejar

Stejarul gros din vechiul schit,
Străjer cu frunze de poveste,
Stă cavaler la poartă-n frig,
Călugărilor dând de veste.

Vântul poartă ani spre dânsul.
Multe ploi cad peste el.
Râde falnic și-mi ia plânsul.
Umbră rece-i la castel.

Stejarul verde tace-n parc
Și ea-i citeste din romane,
Mulți copii-l îmbrățișează.
În el o veveriță doarme.

Scoarța lui povesti ne spune,
E blând, gentil și protector.
Vieți de om trec azi din lume,
Dar el rămâne iertator.

Coroana lui de verde aur,
Îmi răcorește viața-ncinsă
Și trunchiul lui ca de balaur,
Deschide ușa minții-nchisă.

Sclavul morții

Imaginea din ochi e coaptă.
Păreri de rău și frânte lacrimi
Cobor din ochi pe recea treaptă
Și pierd trăiri în negre patimi.

Țărâna rece suflă furii
Și plânsul se aude tare.
Sicriul ros este de carii,
Speranța mea se stinge, moare.

Sunt sclavul morții necurate.
Cu inima îmi șterg din vise
Căci ramuri gri se dau în spate,
Lovid în usile închise.