Eu care fac mereu să-ți fie bine,
Cad în gropi sătule de amor,
Săpate cu ură de la tine.
Eu tot te vreau de-aș ști că mor.
Să mor cu ochii larg deschiși,
Să-ți văd privirea-nlăcrimată
Căci tu mă vrei acum,
Dar moartea nu mai iartă.
Sufletul din trup nu pleacă,
Vrea în lume el să stea,
Lacrimile să-ți culeagă
Sărutări de ceața eu să-ți fur
Și să visezi cum te iubesc.
Ai vrea să dormi în patul sur,
Până la întâlnirea morții,
Când eu la cimitir voi sta,
Plutind sfios în fața porții
Și trandafiri de foc să-ți dau,
Sufletul să-l contopesc
Cu puritatea ta divină.
Scântei privesc plopii pe cer
Dansând poezii eu să-ți șoptesc.
Brusc un negru mă cuprinde,
Deschid doi ochi și te privesc,
În depărtări săruți o gură
Pe care doar tu o mai cunoști
Și-mi crapa inima în piept...
Viața e precum o mură
Neagră dar dulce
Și plină ochi de proști.
Umilit de ei, în umbra nucului,
Stă culcat pe iarba udă,
Un poet gândind la muza lui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu