Bătrâni

La brațul tău angelic, trimit o sărutare
Și ruga mea spre tine, femeia din mormânt
Cu liniște de piatră, tu mă asculți plângând
În contenita lume ce s-a oprit în zare

Să cânte azi cu mine o pierdere de cuget,
Cu dulce glas din ceruri și dulce dezmierdare,
Cu anii mei pierduți în veac de o pruncie,
Cu line slove scurte ce pier sărind în suflet.

Mărit de legi nescrise, de mână el te ține
Și în eternitatea albă, voi doi ne așteptați
Cu frică de tristețe și glas de grea dorință
Slăbesc lacrimi din ochi, căci timpul iară vine

Și vine alungat, de luntrea celui cu voință.
O! tu omul slab din recele pământ,
Ce mă țineai în brațe când nu puteam să dorm,
Cu zâmbetul în lume pierdut ești tu acum,

Dar stai prezent în inima și suflet și graiuri și cuvânt,
Căci tu domol țineai  putere-n mădulare
Dar timpul se destramă rapid ca și niciând.

Lovind în țărmurile vieții al bățrâneții an,
Se surpa liga mării ce ne salvează duhul,
Umplut de vieți sihastre uitate în nisip.
Bătrânii dorm un somn și noi suntem orfani.