Străin în munți

Nu-ți îndrepta privirea
Spre culmi de-odinioară,
Căci luna mă îmbată
Și munții te-nconjoară.

Pribeag la pisc de deal,
Cobor spre negre ape,
Un vultur mă orbește
Și să m-omoare poate.

Călătoresc spre inimi,
Să caut nu m-opresc.
Urgine, foame, zbucium,
În mine clocotesc.

Un necorman sihastru
Mănâncă dint-un suflet,
Selen privea la ape,
Vorbind fără de cuget.

E slobodă vorbirea,
Călătorind spre tine.
Mormane de sclipiri,
Erup parcă din mine.

Dar îmi îndrept privirea
Spre culmi de-odinioară,
Căci luna te îmbată
Și munții mă-nconjoară.