Lună

Sub clar de cer suspină
Un cerc aprins de nea
Și scaldă în lumină,
Pe oameni ca o stea.

Ea crește rar și magic
Cu-n licăr de inel,
Sorbind din timpul tragic
Și scade tot la fel.

Luna ne e este calea
În nopțile cu stele,
Când soarele și ziua
Se pierd între vâlcele.

Dar luna ca și fragii
E dulce-acrișoară,
Ne mângaie obrajii
Din zorile de seară

Și ziua se ascunde
Lăsându-ne uitați,
Pe pajiștile scunde,
Și-n munții goi, uscați.