31 de cuminți

Un dor ne ia pe toți

Și munții să-i clătim,

Cu noi să fi din nou,

Prieteni iar să fim.

Vai, trist e Moromete

Căci nu-l mai învățăm,

Cu dragoste de carte.

Noi dorul îl avem.

Doi ani de cunoștințe

Și doi de-nvățătură

Romane necitite,

Doar fișe de lectură.

Și buni și răi am fost,

Și multe am făcut,

Dar clasa de acum,

Nu-i ca și în trecut.

Fertil nu e pământul,

Ce de Ion e cultivat,

De cand nu ne-am văzut,

El n-a mers la arat.

Și cărțile sunt triste,

Și vor să reveniți,

Cu sincere dorințe,

31 de cuminți.