Un soare răpitor s-arată
Peste lumea întomnită,
Căutând să dea speranțe,
Să le ia și să ne mintă.
Caci toamna e și răutate,
Umbre reci vin prste noi,
Noaptea ne încuie-n iad
Luna, farul dintre ploi.
Ploi de lacrimi însemnate
Mă cuprind și mă frământă
Moartea își face intrarea
Și-n scrisoare îmi cuvântă.
Slove din scheleți de șoareci
Le ating și mă-n fior,
Caci destinul mi-e în pagini,
Ore curg ca un izvor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu