Stejar

Stejarul gros din vechiul schit,
Străjer cu frunze de poveste,
Stă cavaler la poartă-n frig,
Călugărilor dând de veste.

Vântul poartă ani spre dânsul.
Multe ploi cad peste el.
Râde falnic și-mi ia plânsul.
Umbră rece-i la castel.

Stejarul verde tace-n parc
Și ea-i citeste din romane,
Mulți copii-l îmbrățișează.
În el o veveriță doarme.

Scoarța lui povesti ne spune,
E blând, gentil și protector.
Vieți de om trec azi din lume,
Dar el rămâne iertator.

Coroana lui de verde aur,
Îmi răcorește viața-ncinsă
Și trunchiul lui ca de balaur,
Deschide ușa minții-nchisă.