Și pădurea lumii tace.
Viețile se scurg în timpuri,
Inima doarme în pace.
În neant e călător
Și caută nimic spre el,
Căci în nimic găsește dor
Și în nimic găsește cer.
Nimeni nu vrea să îl vadă,
Căci el cu nimeni a trăit
Și gol e dânsul în livadă.
În livada ce-a iubit.
Gol de gânduri și de tot,
Gol și negru, abătut,
Sub un măr ce greu s-a copt,
Suparat că n-a fost vrut.
Ca un mozaic străin,
De nimic nu a fost bun.
La păstrat ca și un vin,
Uitat a fost ca un nebun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu