Peste toate sunt stăpân,
Dar ele-n capul meu adorm
Când rage nucul cel bătrân.
Şi zeci de inimi despuiate
În plăceri se adâncesc.
Mori de vânt cad aburite,
Lorzii săbii-ş făuresc.
Clopote bat la castel,
Sunând a război cu sânge.
Totul e negru mister,
O fetiță mică plânge.
Paie de argint verzui,
Cad sub secerea de săbii,
Luciul apei de la ploi,
Dă foc multelor corăbii
Lupi și miei pace voiesc.
De la nori până la iarbă,
Frunzele nu ruginesc,
Ele mor în crunta zarvă.
Tunete și lună plină,
Peste dealuri mistuiesc,
Caii negri cei sălbatici,
Jos în codrii tropotesc.
Un cosaș sărind pe fân,
Prins e de puiul de om.
Hrană peștilor să fie,
Să mănânce ca un domn.
Munți de stele agățate,
Stau sub zorii curentați,
Peste tot e-acuma noapte,
Peste toți cei din Carpați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu