Ci mestec nervi de crude voi,
Căci grelele bătăi din inima ce vede
M-apasă crâncen dând vina pe noi.
Frig și tremur mă cuprind în oase
Și muguri de suflete cobor în somn.
Cântând colindul morții-n case,
Cu mine în preajmă codrii nu dorm.
Se lasă iadul în nopți de toamnă,
Cu ciumă de tristări în spirite
Și plâng și mor cai dând din coamă,
Pământu-i un culoar de țipete.
Iar eu mă plimb în umbră de cărunți.
Barbari și triști, să dorm nu mă lasă.
Călăi sunt brazii nalți din aștrii munți,
Ce vieți de om în pivniță îndeasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu