Clătinate rar în vânt,
Spintecă aerul rece.
Tunete vin ca un gând.
Urme negre de crăiasă
Lasă pe alei uitate.
Buze stinse se revarsă
Pe obraji în plină noapte.
Micii ei gorgoni sălbatici
Pe gene-i picură pierduți,
Ochii sumbrii diabolici
Îi ascunde ca în munți.
Tac topoarele-ascuțite,
Când madona le grăiește,
Vorbe moarte ațipite
Dintre buze ea trăznește.
Moartea este sluga ei
În deșerul muritor,
Toarce părul de la zei,
În palatul din Mordor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu