Al meu nuc din via curte,
Moare-ncet brăzdat de toamnă.
Zile trec și plâge frunze,
Viața-i trece vrând să doarmă.
Urmele bunicii pier
Și iarba le-nghite în timp,
Norii cântă ploi din cer,
Ochii înspre veac îi plimb.
Umbrele vor călări,
Spatele vremii-apusene.
Viața-ascunsă-n bălării
Poate-nchide-a ei gene.
Luna roșie de seară
Măr întreg, apoi mușcat,
Peste capul nostru dară
Adu vânt rece și-uscat.
Bruma de argint concav
Cadă pste tot ce e jur,
Peste nucul meu bolnav,
Peste lemnul ros și sur.
Peste pașii de bătrân,
Ce-au pierit într-o neștire,
Peste bunul meu stăpân,
Peste buna nemurire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu