Uscat

Lovește inima în piept

Și e desfrâu și dezmierdare

Când aburul se duce drept, 

Doi ochi negrii cer iertare.

Golind a umedului apă,

Se face sec în lacul rece,

Pământul tremură și crapă

Și crapă totul parcă-n zece.

Doar fire de lumină cară

Pe-a norilor de vis din cer,

Străin se duce omul iară,

Un chip de lut cu trup fier.

Într-un pustiu se pierde crud,

O lacrimă și plânge. 

Căci chipul lui e antic, surd

Și sufletul cu sânge.