În ceas de absolvire

Acum la despărțirea nostră,

Aș vrea cuvinte să vă spun.

Să nu uitați voi absolvenți

De clasă, profi și de album.

Nu plângeți că s-a terminat

Un vis aievea de copii,

Ci râdeți că în patru ani 

Noi ne-am găsit printre prostii.

Prima oră mate-aveam

Și ne făceam ca suntem obo,

Un test modificat dădeam,

Iar după răspundeam și solo.

Apostol nu ne bagă-n bac,

Căci Moromeții nu ne lasă,

Vreo zece variante simple

Trebuiau puse pe masă.

Cu Toma nu e de glumit,

Căci de nu știi cu doi te lasă,

Iar Bledea explica succint,

De se-auzea-n a treia clasă.

Călin ne antrena pe toți

Cu doi și cinci la sărituri,

Iar Pop Ramona tot spera

Să fim iertați prin rugăciuni.

Han de bluză ne trăgea

Și cu morală de o oră

Ne certa și-apoi zâmbea

Că nimeni n-avea uniformă.

Acum regret ce n-am facut

Și c-am făcut ce nu e bine,

Căci patru ani din viață

Rămas-au amintire.        

În viața de liceu inveți

Să pierzi și să câștigi,

Dar pierderea e doar de timp,

Când ai colegi cu care-nvingi.

Copiii mei, frați și surori,

În timpul ce-l aveți în față

Fiți curajoși, încrezători,

Că iarași vine-o dimineață.

                            

Iar voi profesori, dascăli buni,

Vă mulțumim deodată,

Că ne-ați răbdat săptămânal,

Păstrând mintea curată.

Acum liceule te pierd

Și nu stiu cui eu să te las,

Vin iarași anii grei de fugă

Tu-mbătrânești ca și un ceas.