Sufocu-mă în tine
O, toamnă mânioasă,
Sub cerul tău de fumuri,
Pe huma noroioasă.
Și mă sufoc spre bine,
Căzând pe pat de ramuri
Și calde frunze-mi sunt,
Pictură de pe geamuri.
Se zbate roșiatic
Alcoolul peste vie,
Când vântul tău cel aspru
Pătrunde în chilie.
Iar ploaia dinspre dealuri
Răzbate a veni,
Apocalipsa toamnei
Nu cruță nici copii.
Tablou pictat cu vreme
Și timp dar și ecou,
Reflectă pe retina-mi,
Momente din cavou.
Și toate-s reci spre alb
Și nu se bat pe viață,
Când toamna e în preajmă
Făcând loc pentru gheață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu