Și lasă ca să plouă,
În inimile noastre
Cuvinte, dar și rouă.
Și ceața dintre pagini,
Să fie ca o apă,
Ce peștii își ascunde,
Când cerbul se adapă.
Suspinul dintre crengi
Citească printre rânduri,
Ca lupii când se luptă,
Lăsând prada la vulturi.
Căderea frunzei fie,
Cerneală și condei,
Ca un papirus antic
Să fie-n felul ei.
Dar ea sa fie sfântă,
Ca toamna arămie,
Să plece dimineața
Și iarăși să mai vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu