Chip pleșuv

Și plânge o vioară,
Pe zidul ca de os.
O moarte mă cuprinde
Și toul e noros.

Pătrunde pe sub piele,
Un firg de zile reci,
În ochi se uscă lacmini,
Pe cruce cresc ciuperci.

Cenușa din sicrie
S-avântă peste dealuri,
Iar florile de piatră
Se sparg în roșii valuri.

Un chip pleșuv și nisns
Privește în pustie,
De mână mă cuprinde
Ca să mă ia-n vecie.

Nocturna lui umbrire
Mă calcă pe suflare
Și ochii imi despică,
Făcând pași pe cărare.

Se degradeaza drumul
Sub pașii de strigoi,
Iar inima se-oprește
Plutind parcă-n noroi.

Sunt eu plecat în lume
Și soarele-a apus.
Sunt gol în miezul iernii
Și mort ca un supus.