Încep a spune dar un gând,
Scăldat în băi de piatră,
Pierdut în lacrime de somn,
Călit în foc de vatră.
Ciocane bat în capul meu
Și mintea-mi tulburată
S-ascunde în sicriu de nuc,
Uitând ce-a fost odată.
Scântei pierdute în văzduh,
Privesc spre lumea bată
Și uită graiul să mi-l dea,
Căci e furat de-o fată.
Încalec cai din bătălii,
Stindardul să mi-l vadă.
Căci gândul cel călit în foc,
Începe să mă ardă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu