O lume singură se zbate,
În zeci de glasuri zăbovite.
Sânge îmbibat cu frică,
Înnegrit e în morminte.
Ceasuri se topesc de moarte,
Orele-nghețând în veacuri.
În inimi reci pătrund săgeti,
Aruncate-n noi cu arcuri.
Ploi și ceață se coboară
Peste săbiile de cupru.
Grele amăgiri m-apasă.
O lumină merge sumbru.
Cai din iad mă urmăresc,
Călăriți de-a lor Nazgul.
Teama, ura și mormântul
Mă pătrund ușor și dur.
Lacrimile-mi cad în gol.
Plâng nisip uscat și sânge.
Timpul sumbru mă adapă.
Aerul de gât mă strânge.
Singur stau și chinuit,
În onglindă reflectat.
Singur cad în întuneric.
Nu-s de nimeni ajutat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu