Pădurea primăverii

Flori de piersic suflă vise

Către genele de gheață.

Verde, roșu, alb și mov,

Despre dragoste ne-nvață

În păduri sub ape line

Un mister ascuns domnește.

Mierle cântă în surdină,

Apa tulbură-i de pește.

Săbii de lumini agață,

Frunzele ce-acum răsar. 

Cerbii pasc din iarba grasă,

Coarne să primească-n dar.

Totul parcă e din cărți,

Rânduri ce descriu viața

În culori de primăvară.

Cânturi luminându-mi fața.

O privighetoare tace,

Așteptând să fie noapte,

Ramurile le străbate,

În curând va spune șoapte.

Vânt de seară se abate

În pădurea împăcată,

Flaute încep să sune

Chemând luna alungată.

Cerul vast brăzdat de stele,

Tulburat e de-o fantasmă.

O privighetoare cântă

Liniștita în mireasmă.

Îngeri mici cu aripi scurte,

Flutură peste o baltă.

Greieri plâng singurătatea,

Iepuri negrii-n iarbă saltă.

Totul e vis și lumină

În pădurea primăverii.

Zi și noapte fericirea

Curge-n sufletul durerii.