Trup

Nu condamn pământul mort,
Ci îl sap fără motiv
cu gândul.
Și gropi de om și de mormânt,
crevaste brune de pământ
astup în zarea neagră
colindănd în vechi ecou
uitarea mea ș-a lumi-ntreagă.

Pe buze de cleștar străvechi,
Sărutări nu voi lăsa.
Sunt calde, stiu.
Dar din pământ aștept să fie,
Să gust dulceață și venin
Din gropile
de mort pământ
Și somn Și moarte Și destin,
Să simt în palmene-i plăpânde, fine.