Caii

Un regat de cai sălbatici
În galop strivesc speranțe.
Calcă oameni singuratici
Încărcându-le frică în brațe.

Sclavi bătuți fără de milă,
Suflete de bătrânțe,
Ocărâte sunt în tină
Nici în apă nu-i blândețe.

Călăi de  moarte care râd,
Macină tristeți în visuri
Și regatul cailor de câmp
Îi supune în abisuri.

Dulce-i durerea cailor
Care cantă din demeță
Auburii din nasul lor,
Mă înclină-n somnoleță.