Zări de zarvă

Ce zarvă de nocturne zări

Se așază peste capul meu?

Și ce vise cu nisip din mări

Zdrobesc  răcnetul de zeu?

Vocea celor din bătrâni cuvinte,

Seacă inima de sânge.

Precum sec lemn din mormite

Fără moarte viața  plânge.

Zace rece, lângă  suflet,

Fiara care nu-mi dă pace.

Ochii ei putrezi de cuget

Frică zbiară, lumea tace.

Spre bătrânele brăzdări,

Ochi de deavol se revarsă.

Către lanuri de pe mări,

Șoapte spune de crăiasă.

Dorm în locuri de pierdut

Timpul, cerul și gândirea.

Ploi de sânge pe pământ,

Se-mpletesc cu nimicirea.