La noapte

La noapte nu mai dorm în casă,
Ci mă întind sub nucul verde
Să mai câștig o mică șansă
Sub cerul negru ce se vede.

Și mă încui în lemn de-argint,
Să nu mă simtă vântul sacru.
În nuci privirea s-o întind,
Să văd, să uit un suflet aspru.

Dar urlă singur într-un cod
Un glas ce soarbe din magie
Și mă descopăr ca să-l văd,
Aroape-n cer, inima-nvie.

Nu mă face ca să uit,
Ci mă adapă cu-mboldire.
Ai mei doi ochi nu pot să-i ud,
Spre tine vrea s-arunc privire.

Tu ești toamna care plouă
Și nu te-ating ca pe o lună.
Inima se-mparte-n două,
Iar din vioară-i rupt-o strună.

Din trupul tău iese sfios
Un glas de iarnă și de miere
Căci cerul negru e noros.
Și-mi umple pieptul de putere.