Timp și război

Un timp ce radiază moarte,

În calea lui calcă pământ

Și plopii pier în zi și noapte,

Șezutul verde-i un mormânt.

Șubred glas zolește-n umbre,

Către stele se înalță.

Spirite-ncuitate umble,

Pe tărâmnul plin de gheață.

Două lunci stau stăvilite

În sălbăticie stearpă,

Parca-un sânge le înghite

Scârțâind o strâmbă harpă.

Pe meleaguri alungite

Soarele nu-și varsă zorii,

Ci umbit de ploi mocnite

Tace, subjugândul norii.

Dar în veșnica pustie

Care zace ca o moartă,

Aspre bătălii învie,

Pentru viață și răsplată

Răget surd în depărtări

Face pași ca de război,

Cerbii coarne-lumânări

Le ridică dintre ploi.

Patru urși spintecă-n coji

Ca să piară glas de cerb,

Gem și ei ca niște moși,

Pașii lor pământul fierb.

Singur stau și eu părtaș

Să privesc sălbăticia,

Nori și ploaie n-au locaș,

Vor să bată bătălia.

Foc și tremur între lumi

Se coboară ca din lună,

Dar ei urlă dând din pumni

Ploaie, nori și-a morții zână.

Câmp de fier maro și putred

Se astupă cu verdețuri,

Timpul trece, alții nu cred,

Rodul vieți-i plin de ghețuri.