Agonie și dispreț
Frică și deșertăciune,
Plânsete interioare,
Adunate ca și dune.
Toate vin și stau aici.
Toate sfâșie gândirea,
Trosnind oasele în mine,
Subit vine adormirea.
Ca un mort veghez acum,
Fără inimă și putred.
Sentimentele sunt șterse,
Mintea, e tărâmul umed.
Visele rămân visate,
Caldele trăiri sunt reci.
Ochii negrii sunt pierduți,
Totul neschimbat pe veci.
Realismul mă doboară
Și mă bate cu trădare,
Picură din cer cenușă.
Totul încet parcă moare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu