Și uit tot și las să piară,
Glasul meu moare acum
Și cu el țipăt de fiară.
Ochii roșii sunt de lacrimi,
Sângele umbrit se face,
Sufletul e plin de patimi.
Fața neagră mi-e de ger,
Buzele îmi sunt amare.
Inima e-acum de fier.
În neant m-am abătut
Și cu morții eu grăiesc.
Singur în ploaie pierdut
Zile trec și vin decenii,
Clipe trec acum aievea,
Viata trece în milenii.
Chinuri sferice mă rup
Cerul negru e de rău.
Vise reci mă fac cărunt
Putrezi ochi se uită sumbru
Prin cavourile joase,
Printre ei încep să umblu.
Muzica ce dăinuiește,
Mă adoarme infinit.
Moartea, ea mă definește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu