În secarea minții mele
Văd imagini de ascuns,
Care lacrime îmi dau
Căci eu stau ca un supus.
Cărți de joc sunt de citire,
Când cenușa celor vii
Dintr-o neagră strălucire,
Le separă-n temelii.
O, nocturnă încrețire,
Smulge suflete din lume.
Eu sunt poarta minții duse,
Printre cele care-s bune.
Nordul sudului s-abate
Și din aur de cleștar
Curge sânge pur albastru
Între versuri de amar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu