Care s-au pierdut în seară,
Glas de tren le-ncrucișează
Când îmi cântă o chitară.
Dar uitați cum se răsfrâng,
În pribeagul negru geam,
Care mintea îl sucește
Când îmi cântă un pian.
Printre notele uscate,
Singur curge-un vis de vară
Într-o iarnă înnoptată,
Când îmi cântă o vioară.
Ger de ploaie afumat,
Mă îmbie ca să caut
Visle pierdute-n grabă,
Răsuflate printr-un flaut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu