Crinii negrii

Cercul morții se învârte,
Crinii negrii se zdrobesc
Carii rod sicriul putred,
Încă nu pot să zâmbesc.

Fulger crâncen se coboară,
Aducând fiorii reci.
Munții, doliu păduresc.
Un mormânt, un loc de veci.

Dar liniștea nu e sătulă,
Renegat mă simt în lume
Urlete și sumbre glasuri,
Cântă morții ca la strune.

Și vine vuiet de pe creste,
Frig și ploaie aducând,
Graiul morții se opreste,
Cimitirul înghețând.

Poți tu vântul să oprești?
Gheața dură să se scurgă,
Sângele să mi-l conduci,
Inima să bată surdă.

Ochii să deschid acum,
Ceața neagră să mă ia,
Note nalte să audă,
De la mine pentru ea.