Auzi în zări, cântând cu jale, muntele și brazii lui?
Auzi cum vântul urlă aspru mișcând geana ochiului?
Sunt zile care vor să spună vorbele cele de foc,
Sunt nopți ce tac și nu cuvântă, moarte aducând pe loc.
Pământul nu mai e pământ, viața cuge ca și lacrimi.
Trăim în paralele timpuri, trăim ca pietrele în veacuri.
Iubirea nu mai e iubire, ura duce la morminte,
Suntem morți vânați de vii, incapabili de cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu