Mii de pași

Merg pe-o cale foarte lungă,
Și calc pe gânduri amorțite,
Care cad adânc în somnu-mi
Săgetat ca de cuțite.

Inimile noastre cântă surd
Cântări ce viața le ascultă,
Ce noi le împletim acum
Și mintea noastră le cuvântă.

Totul e divin și mitic.
Focul ne aduce-aproape,
Timpul vrea să ne uităm
Mii de pași ne vor desparte...

Și cred că marile iubiri,
Caută un zeu de moarte,
Să cadă pradă mortți dulci.
Iubire de-o eternitate.

Vrem mâinile să le-ncleștăm
Și să fim urmașii firii,
Dar miile de pași ce neagă
Ne ucid calea iubirii.

Acum aștept timpul ce trece
Să macine ce nu mai poate.
Loial, sunt sluga lui acum;
Mă târăște-n mâini și-n coate.

Granița din lumea noastră,
Spanzură glasul trăirii,
Inocent, naiv să cadă
Sub ghearele dulci a iubirii...