Doi salcâmi

Sfarm în dinți un gust de moarte.
Simt cum fumul mă cuprinde.
Cand pe gând și văd departe,
Toamna rece se ce s-aprinde.

Plumbul brumei mă răcește,
Cerul alb, mărginit va fi de negru.
Umbrita inimă cu dor rapește
O bucată din pământul sumbru.

Doi salcâmi stau încordați,
Sub o priatră grea de ger,
Mor încet, mor congelați.
Strigă grav un glas de fier.

Mierea lor se scurge-n doliu,
Precum un sânge dintr-o rană,
Ce-a fost lovită de orgoliu.
Lacrimi dulci lăsând să cadă.