Statui oarbe

În timpan aud venind,
Tropote de valuri crude.
Sufletul vor să-mi străpungă,
Strigătele-mi sunt prea surde.

Viața-mi curge în priviri
Și miraje-ntunecate,
Mă înlănțuie cu negru,
Chinuit să fiu de soarte.

Ceruri stinse mi s-arată
Și sirene-mi cântă moartea.
Răgeteul de lup din dealuri,
Dictând îmi notează cartea

Statui oarbe mă-nconjoară,
În apusul lunii crunte.
Apa rece și murdară
Curge-n șanțuri de pe frunte.

Lumi de sticlă mor în ceață
Și cu ele eu acum.
Codrii goi sunt de verdeață,
Norii cerului sunt scrum.