joi, februarie 13, 2014

Lacătul și coasa

Lacăt de iubire sfântă,
Mă îneacă în pădure.
File, cărți și amintiri,
Le citesc prin gânduri sure.

Miere și flori de alun,
Spânzură pe negrul cer.
Câinii sfâșie un leagăn.
Eu încremenesc în ger.

Slove din antichitate
Pe perete putrezesc,
Dragoste, eternitate,
Pentru suflet folosesc.

Clape grave de pian
Plâng în hohote de lacrimi.
Sange curge printre ele,
Muzica-i plină de patimi.

Suflete pereche văd,
Căutând să fie unul.
Se iubesc, dar la târziu
Coasa le desparte firul.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu