luni, februarie 24, 2014

Sub mormane de zăpezi

Viața îmi alege moartea,
Făurind un foc celest,
Visul îmi deschide cartea,
Clopotele clopotesc.
Geamurile casei sumbre,
Tremură de-nfricoșare.
Voci din mări s-aud cam surde,
Ah, teroare! Ah, teroare!
Munții frica și-o ascund,
Sub mormane de zăpezi.
Deavolii rău mă pătrund,
Mă devoră când pictez.
Și pictez cu versuri simple,
Lemnele cele de brad,
Rupte, putrede ș-aprinse.
Pe pamant oamenii ard.
Alb și negru e în jur,
Totul fum și agonie.
Sunt un om cam rău și dur
Moartea-mi ține companie.
Lebedele negre tac,
Încurcate între salcii,
Vântul poartă flori de mac,
Ascunzându-le în trestii.
Toul e așa abstract,
Frica limpezește gheața.
Ochii nu mai fac contact,
Moartea îmi alege viața.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu