Cimitir

Ceața groasă stă în parcul

Unde morții dorm în veci,

Vântul scârțâie o cruce.

Pe morminte cresc ciuperci.

Lilieci din teiul putred

Bântuie peste cavou,

Câinii vagabonzi mai latră,

Bufnița strigă-n ecou.

Frunze parcă vor să rupă

Crengi și să le-arunce-n foc,

Vântul să le poarte-n ceruri,

Dar nu se clintesc din loc.

Un sicriu de lemn așteaptă,

Într-o groapă să-l împing,

Peste el pământ să cadă

Să mă pun încet, să plâng.