Ce frumoasă ești...

Ai lumii ochi ce sumbru ne privesc,

Dincolo de ape soarele ne așteaptă.

Flori de mare, pescăruși,

Pe valuri briza mării ne mai poartă.

Spuma mării ne-nconjoară,

Peste culmi și stânci departe,

Marmura vieții separă.

Un destin, ca scris în carte.

Doua lumi atât de calre,

Sub un răsărit de lună,

Doua suflete bizare,

Alergând pe-a mării spumă.

Ești atât de-nfloritoare

Ca și ruptă din povești

O lumina orbitoare

Doamne...

Ce frumoasă ești!