Prieteni

Și știi atunci când mulți te lasă,

Un om din toți  vine la tine,

El mâna dreaptă ți-o întinde,

Tu o apuci și ea te ține

Mai știi când nu mai poți de râs

Și gluma vrei s-o-mpărtășești,

Dar nu e nimeni  lângă tine.

Tu stai acum și-njur privești.

În drumul  vieții te-ai pornit

Și plângi, pășind, singurătatea.

Secretele se pierd în tine,

Lași în urmă scrisă cartea.

Acum iți spun prieten bun

Să îți rostești copilăria!

Iubește totul pe pământ,

Iubește tu prietetenia!

Iubește-o și  fă să conteze!

Ca frații voi atunci să fiți,

Să fiți uniți și respectați,

Ca frații voi să vă iubiți!

Să faceți asta pentu mine,

Ca eu să fiu bine-mpăcat.

Prieteni, eu nu am avut

Vă rog s-aveți voi, nencetat!