Din întuneric și asprime,
Cu dureri și crunte lacrimi
Se aprinde focu-n mine.
Printre-a sufletului aripi.
Curând a zilei asfințit,
Sorbind din șoapta nopții.
Încălzește un chibrit
Dând lumină-n calea vieții.
Îmi ridic gândul la cer.
Și mă întorc din nou spre bine
Căci nu voi ezita să sper,
C-o să vii din nou la mine
Dar surd, prin corzile chitătii,
Un sunet dulce-armonios
Ajunge azi la malul mării,
Unde stăteam noi doi pe jos.
Spuma mării mă îndeamnă
Să mă las cuprins de farmec,
Cu putere, fără grabă.
Să mă desprind din întuneric.
Glasul focului mă cheamă
Vreau să-l sting și-nnebunesc
Însă în chemarea lumii
Sentimentul îl zdrobesc.
Peste-a munților crevaste
Vântul suflă vijelii.
Ce mă fac eu fară tine
Unde pleci?Când o să vi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu