Și dacă noaptea aș vedea,
Bezna surd m-ar zvârcoli
În gerul aspru învelit
De graiul lupului plesuv,
Ce de haită-i părăsit.
Ascund sub inimă, de tine
Scânteia sufletului meu,
Ce azi tu o poftești ispito
Să simtă ură și dispreț.
De dagoste tu ai golit-o.
Las răceala ta să curgă
Prin temelii de gânduri rele
Și m-ascund să nu răcesc.
Stau și văd și tac în lacrimi
Sunt aici, oare gresesc?
Lovesc în ușa din trecut,
Ce azi prezentul o închide
Și marmura din ochii ei
Mă lasă vag în întuneric,
Gol, ca un pod cu porumbei
Timpul azi nu mi-e prieten,
Răceala lui îmi dă fiori
Am cutezat să te doresc,
Am cutezat să cred în tine,
Am cutezat să te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu