Unde ești?

Îmi place mult să te privesc
așa încât
alerg în larg
te veghez ca și un frate
îmi tresare inima de drag.
De dragul tău mă las uimit
și nu mai plâng.
Mă simt izbit
de valuri reci,
ce gheața le suportă
un urlet grav
în capul meu se zbate.
Ești tu aceea,
ce azi îmi zici că mă iubești
și luna tu nu o mai vezi,
dar ochii din cap
ușor de nori tu îi clătești,
suflând,
un vânt,
răcoros de toamnă
din pajisti verzi
aducând.
Prada nopții,negre,aspre,
ce nu contenește ziua
mă ține strâns tare de gânduri.
Te zaresc sus între astre,
soarele de toamnă amară,
ce apune în neant,
un fior, o așteptare
un tren singur,
într-o gară....
Unde esti?