Într-o lume doar cu ură și război,
Pacea nopții ne veghează.
Lacrimi reci curg printre ploi,
Ochii negrii de tristete scânteiază.
Unde-i pacea și iubirea?
Unde-s visele cu flori de-argint?
Cand tu om simțeai trăirea,
Totul devenea un labirint.
Ca și copaci verzi în pădure,
Ce azi sunt vii si parcă plâng.
Paziți,tăiați de-a răului secure,
Tăcuți și moartea asteptând.
Ca mielul dus la junghiere,
Ca sufletul la judecată.
Așa sunt ei brăzdați de fiere
Și simt lovituri grele de piatră.
O! oameni răi ce ați făcut,
Din lumea voastră "preaiubită"?
Ați zdrobit-o ș-ați tăcut,
Ați dat vina pe ispită...
Acum voi plângeți cu durere,
Pierdeți lumea și răbdați!
E pedeapsa ce vă cere,
Plata vieții voi s-o dați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu